sâmbătă, 3 mai 2008

O mica amintire...


Ploua…….. si ploua esarfa gri cu un aspect umed ne inveleste pe toti…si imi aminteste de iarna ……imi aminteste de o zi perfecta. Era o zi ca oricare alta. Era aceiasi zi pe care o traiam in fiecare zi. O zi in care eram tot eu. Eu cu capu lasat si scufundat in gluga , aceiasi eu care isi ridica priverea ca sa se uite la reflexia ei de fiecare data cand trecea prin fatza bancii. Mergeam exact pe unde mergeam de obicei , pe acelasi pas , intre aceleasi 2 masini parcate. Singurul luru care era schimbat era faptu ca eram acoperita de un strat de fulgi . I-am ignorat , stateau atat de comozi incat mi-au inghetat hainele . Dar cumva m-am simtit completa , chiar daca in fiecare moment ma simt ciudat pentru ca nu ii vad decat pe ceilalti si nu si pe mine , faptu ca imi vad doar mainile picioarele parul care imi aluneca pe obraji si daca ma chinui reusesc sa imi vad si nasul.M-am simtit completa pentru ca desi nu stiam ce e cu mine cine sunt am simtit ca vreau sa raman aici , prin viata si sa ma bucur de lucrurile care nu pot fii descries prin cuvinte ci doar prin priviri , prin caldura unei maini , obrazu rece si roz al celui care te tine de mana.Pentru mine la ora 6 43 si 20 de secunde orasul nu mai era galagie. Atunci a fost prima oara cand am incercat sa aud muzica tacuta a linistii. Tot albul ala a devenit liniste. Nu ma deranja daca sosonii mei erau imbracati intr-un strat de entitate pufoasa , ma simteam protejataa.

Niciun comentariu: