Furie? Furie? Parul se pune piedica , nu vrea sa distrug , stie ca mereu fac asta. Mainile se incovoiesc , prind forma unui polonic asteapta sa apuce ceva pe care sa il mototoleasca . Am dat de ceva tare … cu atat mai bine, o sa ma doara, va fii ca un concert acompaniat de ochii care isi plang odata cu mainile cantecul noduros de furie din filarmonica umana . Nu se termina aici, abia a inceput, spiritul meu nu vrea sa mai ramana aici , vrea sa pluteasca si alerga nebun prin corpul aschilabic, el incearca sa se controleze dar unele gesturi rabufnesc . Incepe dansul haotic al dementei peste care sunt proprietara.Starea obosita a fizicului meu ma leagana in melodii sticloase , electrice si imi doresc sa imi infig mainiile in pereti sa simt racoarea cimentata drept. Euforia? Nu e doar apogeul existentei mele care se sparge in mii de energii negativo-pozitive. Imi intind palmele? Da. Respir mirosul de var racoros si nisipos. Cand a fugit timpul pe geam? Cand am ramas in pat singura ? cand s-a facut frig? Cand am inchis ochii?
Un comentariu:
da misto poza se potriveste
Trimiteți un comentariu